Damany - Genul de persoana la care visezi din totdeauna iar cand reusesti sa o descoperi realizezi cu tristete ca banii ti s-au irosit de mult pe implanturile de silicoane in cearcane si burta si peste toate astea ghinion... gazul din bricheta s-a terminat de mult! Nascut si crescut pe strazile din Bucuresti, in zodia scorpionului, Damany este persoana care se dedica total proiectelor sale. Nu poate trai fara oxigen, ananas, desene animate si internet. "Imi lipsesc enorm plimbarile pe malul marii dimineata si NU suport minciuna infantila, paianjenii si sonorizarile proaste".  A avut colaborari de productie si muzicale cu mai toti artistii romani.

Am inceput sa cochetez cu muzica pe la inceputul anului 1996, entuziasmat la maxim de Vanilla Ice. Am plecat la drum prin "jungla muzicala", imbatat de aburii  viselor  unui pustan dornic de afirmare si multe usi inchise, promisiuni, refuzuri, din partea unor oameni care s-au trezit sa isi faca  o casa de productie/discuri/studio, neavand deloc cunostinte muzicale si mai dureros fiind faptul ca mass media i-a denumit in timp "producatori muzicali". Acesti "producatori" in mare parte au la baza alte meserii gen mecanici auto, agricultori, vanzatori de blugi la tarabele din Obor, brutari, "magicieni de portofele" sau ingineri in constructii .

Nu vreau sa judec sau sa jignesc pe nimeni prin aceste afirmatii, doar sa aduc la cunostinta natiunii  care se bucura intens de inventia  fibrei optice, ca industria muzicala s-a nascut din ingeniozitatea romanului care a spus, presupun, inca din vremea dacilor... "Hai poate iese ceva !".

Lipsa unor oameni cu bogate cunostinte in domeniul marketingului, impresariatului artistic, si promovarii unui produs muzical pe piata se oglindesc chiar si azi in videoclipuri ieftine, artisti cu texte in functie de anotimp care se bucura doar ca apar si ei la tv  si in cateva reviste de scandal.  Vanzarile de  cd-uri  si bilete la concerte au scazut drastic in ultimii ani, demne de neluat in seama daca facem comparatie cu ceea ce vedem in afara tarii, unde industria este mai mult decat infloritoare.

Nu vreau sa fiu rautacios asa ca lasam industria muzicala exact cum este ea, dam vina pe faptul ca inainte de revolutie exista doar o casa de productie in Romania (Electrocord) si poate cu trecerea anilor evoluam si vom da spre export mai multa muzica de calitate, nu de sezon ca acum. Hai sa povestim un pic despre mine,cine am fost si cine sunt ca de asta presupun ca ati intrat pe site-ul meu...Sa cititi lucruri in premiera despre mine si cariera mea! 

Sa incepem prin a developa amintiri unele mai putin placute mie, dar "poate" interesante pentru publicul larg.

Am inceput prin a freca podelele dansand Break Dance prin Disco Mozaic si Callise. Acolo am cunoscut gasti de cartier, de la care am inceput sa invat tehnica Hip Hop (Rimaru, Tenie) si coregrafia scenica (Vanilla - BoomBasTic, Micutul Wilmarck). Dupa ce am participat la un concurs organizat  de televiziunea locala Amerom, am fost cooptat  sa cant alaturi de cateva trupe de cartier (Tacerea mieilor, Memorium, Se&Fe, ProHap, Reflexe), pe care le-am parasit pe rand darorita faptului ca nu imi convenea ideea nebuneasca de a fi condus si a trai din ideile altora.

Pe la jumatatea anului 1997 indemnat de un bun prieten Radu Trandafir (X-Trance) si de Bogdan Tascau fost solist al trupei MB&C actualmente "Dl. Problema", m-am apucat sa imi fac un proiect Dance cu ceva inflexiuni arabesti, o noutate absoluta pentru acele vremuri. L-am cooptat de Moraru Marian am facut impreuna trupa "Music Generation", care multi si-o aduc aminte cantand alaturi de vechea formula NND si Proiect K1 la petrecerile organizate de Radio ProB in discotecile din imprejurimile Bucurestiului. Era ceva fascinant pentru mine. Traiam un vis! Eram o mica vedeta de week-end care in cursul  saptamanii mergea la munca pe santier sa stranga banii necesari pentru imprimari in studioul lui Gheorghe Gheorghiu.

"Nu mi-e rusine sa recunosc, ca altora ca am plecat de la nimic si am facut tot ce mi-a stat in putinta sa merg mai departe si sa imi realizez visul care, TU cititorule, il rasfoiesti acum dand niste click-uri pe aceste pagini virtuale.

Lucrurile nu mergeau asa cum imi doream eu cu trupa MG asa ca am pus STOP colaborarii cu partenerul meu de atunci, alegand sa ma fac asistent DeeJay in Disco Fan si Club CasaBlanca mai tarziu cochetand de minune la microfonul catorva radiouri pirat din Bucuresti.

"Ma trezeam suspinand in noapte...Gandurile mele zburau tot acolo...la imensa scena cu reflectoarele ei frumos colorate."

In primavara lui 1998 mi-am facut un nou proiect muzical alaturi de Marius Albu (Marco) si o tipa care am cunoscut-o la Scoala de muzica pe nume Cristina (statea cu mine in cartier). Am reusit sa fac cu greu rost de banii necesari pentru a intra in stud,io sa imprimam cateva demo-uri, ca sa le prezentam caselor de productie muzicala din acele vremuri (desconspir acum secretul ca ai mei nu si-au dorit niciodata ca eu sa urmez o cariera in muzica: tata ma vedea un preot undeva in provincie). Dupa nenumarate drumuri la usi inchise, dezamagiri si promisiuni facute de oameni precum Radu Fornea (K1) cu care mai colaborasem la inceputurile proiectelor Romania si Double D, Tavi Colen (Ex Talisman), Marian (Acvila), am gasit sprijin la Mugur Frunzetti care mi-a oferit un contract cu Pacific Records. Dupa o luna si ceva de la semnare am intrat in "Studioul Klaxon" (extrem de renumit pe vremea aia) si "ZiBass" (a lui Dan chitaristul), unde am lucrat intens la un album care din pacate, cand se apropia de finalizare a disparut pur si simplu datorita unui hard care s-a ars de la tensiunea curentului electric prea mare. Totul se naruise !

Piesele, vocile si negativele s-au pierdut peste noapte.

Dumnezeu mi-a dat insa puterea sa merg mai departe si sa imi zic in minte de sute de ori pe zi “O LUAM DE LA INCEPUT!” Producatorul vazandu-ma asa ambitios, m-a sprijinit si la aproximativ 4 luni de la cele intamplate mai sus, ne-a dat din nou sansa de a intra intr-un studio. Am mers la "E-xpert Studio" (aici au tras aproape toti artistii din Romania), unde l-am cunoscut pe Catalin Micu cu care am legat o prietenie pana in zilele de azi. Am incercat din rasputeri sa le dau acel suflu pozitiv si celorlalti 2 membrii ai trupei dar din pacate Cristina a cedat si la presiunea iubitului s-a retras chiar inainte de 1 Mai 1999, unde trebuia sa mergem pe litoral sa sustinem primul nostru concert adevarat la o discoteca din Eforie Nord. (Ca si acum, pe 1 Mai se dadea startul sezonului estival). Cartile erau deja facute, avansul pentru concert luat asa ca am apelat la niste buni prieteni  din Salajan sa ajung la Puia care activa in celebra trupa "La familia" (in aceea perioada aveau ei in boxe un super hit care il fredonau mai toti romanii…”Strigati La Familia daca sunteti cu mine, Dusmanii mor ca ne descurcam mai bine”). Cu greu am reusit sa ii duc pe ei in locul nostru la acel eveniment, imprumutandu-ma de bani si vanzand o buna parte din casetele mele cu Kriss Kross, Ice Mc, Coolio, Vanilla ICE si cateva vinil-uri originale cu 2PAC, WU-TANG CLAN, Dr. Dre si Ice Cube. (Se faceau bani frumosi ca zilier pe santier).

Organizatorul si invitatii au fost super multumiti dar eu am adormit beat pe plaja dezamagit total ca inca un vis de a canta pentru prima data la mare s-a stins inainte de a incepe. Insa nu era totul pierdut! In calatoria cu trenul spre Constanta am cunoscut o tipa “care mergea acasa” pe nume Cimpoca Neli. Avea cu ea un geamantan imens si un catelus “maidanez”.Statea in capatul vagonului ca nu mai prinsese bilet cu loc si din vorba in vorba mi-a povestit ca este studenta in Bucuresti si ca a cantat alaturi de Costi Ionita si trupa Elegance. Nu prea ma incredeam in spusele ei (nici ea in ale mele), dar mi-a lasat un  numar de telefon al unei colege sa vorbim pentru o eventuala colaborare in viitor. Dupa aproximativ doua saptamani, am gasit intamplator acel numar de telefon, i-am povestit si lui Marco  intamplarea si am decis sa o contactam. Am stresat-o vreo doua zile pe amica ei (Ada) ca sa dam de Neli Cimpoca (Kalibra) si sa ne dam intalnire in fata la Mc Donald's Unirii. Nu a venit la ora stabilita asa ca noi am plecat considerand-o neserioasa si o mare tepara. La doua zile m-a sunat sa isi ceara scuze si sa imi zica sa ne intalnim pentru a discuta daca e vorba despre un proiect muzical serios.

Am avut un feeling de moment si i-am zis ca mergem direct la studio sa vedem cum suna vocea ei, ca noi avem un album de scos si nu ne pierdem timpul cu “tipoaste”. Asa s-a si intamplat! S-a acomodat atat de repede cu atmosfera , lumea si textele noastre incat am ramas pana a doua zi la studio unde am inregistrat mai bine de jumatate din albumul deja in lucru. Era o profesionista foarte calculata si de o severitate exagerata! Asa a luat nastere in 1999 primul album al trupei The Maniack intitulat "Mania mea". Un nou inceput de care ne-am bucurat cu totii si am cules roade timp de 3 ani, pana a plecat Marco in armata. Atunci a inceput sa scartaie treaba in formatie pentru ce el avea pretentia sa ii dam cota egala din concerte, nefiind prezent si devenind foarte suspicios la tot. Dupa un sir lung de discutii neplacute a decis sa se retraga din trupa si sa urmeze o cariera separata. Eu si Neli am decis sa mergem mai departe si din 2003 i-am devenit producator/manager. Am scos impreuna melodii de succes precum Milioanele, Traieste-ti viata, Odata, Blestem, Unde esti?, inregistrate in studioul propriu (Mecones Music) sau la 3SudEstProduction (Viorel), UMA Studio (Dragos Serghei si Mastering - Adrian Butritan) Doctor Studio (Costi Ionita), GPB Studio(Dan Bursuc). Melodiile au fost promovate de cele mai cunoscute case de discuri din Romania.

Au urmat zeci de emisiuni unde am onorat invitatii  si mii de spectacole in toata tara si nu numai. Nu vreau sa ma laud, dar am ajuns sa cant alaturi de Kalibra in fata a mii de spectatori pe scene mari din Azerbaijan, Germania sau piata centrala din Castelion – Spania. Totul a mers bine pana in 2006 cand am lansat super hit-urile“Am dar de la Dumnezeu” si "Inghetata, inghetata". O simteam pe Kalibra pe zi ce trece cum se schimba…Isi dorea altceva. A fost greu sa iau decizii dar intr-un final am ales de cuviinta sa ne despartim prieteneste, eu alegand sa imi continui colaborarile muzicale alaturi de alti colegi din breasla.

Timpul a trecut si m-a facut pe mine sa iti rapesc 5 minute din viata ta citindu-mi povestea plina de picanterii, glorie, umilinta si dezamagiri. In prezent fac parte din echipa binecunoscutului manager Dan Bursuc si am scos cateva melodii cu mare succes la public Nadibi, Bubulina,  Bosnia si Toata gasca mea alaturi de micutul Lele.

In ultima perioada, "iti scriu cu mana pe inima",  ma simt sufleteste unul dintre cei mai bogati romani.

Reusesc sa intru saptamanal in casele si sufletele voastre prin intermediul DiBi Radio si emisiunii muzicale Mynele Star, facandu-va sa uitati pentru cateva clipe, de grijile si problemele zilnice.

Iti multumesc pentru rabdarea avuta sa citesti "o viata de poveste" care se va opri odata cu "The end-ul" filmului intitulat sugestiv "Idolul meu sunt eu".